Releele intermediare, ca o componentă indispensabilă a sistemelor de control electronic, joacă un rol vital.Funcția sa principală este de a crește numărul și capacitatea contactelor în sistemele de protecție a releului și de control automat, atingând astfel scopul transmiterii semnalelor intermediare în circuitul de control.Acest articol va explora profund principiul de lucru, caracteristicile structurale și aplicarea releelor intermediare în sistemele de control electronice moderne.
Principiul de lucru și caracteristicile structurale ale releului intermediar
Principiul de lucru al releului intermediar este similar cu cel al contactorului de curent alternativ în multe aspecte.Principala diferență constă în cantitatea de curent pe care o trece.În schimb, principalele contacte ale contactorului pot rezista curenților mai mari, în timp ce contactele releului intermediar sunt limitate la curenți mai mici.Această caracteristică determină faptul că releele intermediare sunt utilizate în principal în circuitele de control, mai degrabă decât în circuitele principale.În general, releele intermediare nu conțin contacte principale, deoarece capacitățile lor de suprasarcină sunt slabe, dar utilizați mai multe contacte auxiliare.
În noul standard național, releul intermediar este definit ca „K”, în timp ce în vechiul standard este „KA”.Acest tip de releu este de obicei alimentat de o sursă de alimentare DC, deși puterea de curent alternativ este utilizată și în cazuri rare.Deoarece este proiectat pentru a controla curentul mare cu curent mic, controlează înaltă tensiune cu tensiune joasă și extinde porturile de contact, acesta este utilizat pe scară largă în sistemele de control al automatizării, cum ar fi PLC (logică Programable Controller).Mai ales în cazul în care este necesară izolarea electromagnetică pentru a preveni interferarea tensiunilor mari cu sistemul de control, releele intermediare joacă un rol cheie.
Importanța releelor intermediare în aplicații practice
Releul intermediar nu este doar o punte care leagă circuitul de control și o sarcină de mare putere, ci și un instrument important pentru a obține izolarea electromagnetică și pentru a proteja sistemul de control de interferențe de înaltă tensiune.În sistemele de control PLC, utilizarea releelor intermediare este deosebit de importantă.Având în vedere că ieșirea majorității PLC-urilor este o ieșire a tranzistorului, conducerea directă a sarcinilor de mare capacitate poate duce la o conducere insuficientă.În plus, întrucât releul este o sarcină inductivă, auto-inducerea va avea loc în momentul întreruperii puterii, ceea ce poate deteriora cu ușurință instrumentul.Prin urmare, utilizarea releelor intermediare poate evita eficient această problemă, mai ales atunci când trebuie controlate echipamente de mare putere.Contactorii pot fi controlați prin relee intermediare pentru a conduce motoare de sute de kilowati.
Proiectarea structurală a releului intermediar adoptă un magnet în formă de „U” și o structură de miez dublu pentru a se adapta nevoilor diferitelor tipuri de relee.De exemplu, releul din seria DZ adoptă un design electromagnetic de tip valve și realizează controlul de deschidere și închidere a contactelor prin asamblarea unei bobine și a unei armături mobile pe conductorul de magnet în formă de „U”.Acest design structural permite releului intermediar să mențină un anumit decalaj între contacte și armătură în starea de non-acțiune.Când cuplul electromagnetic depășește o anumită valoare, armatura este atrasă de magnetul conductor, împingând astfel șrapenul de contact pentru a obține un contact normal închis.deschiderea și închiderea contactelor normal deschise.
Înțelegând profund principiul de lucru și caracteristicile structurale ale releelor intermediare, putem aplica mai bine această componentă cheie în diferite sisteme de control electronic pentru a obține un control mai precis și mai sigur.Aplicarea largă a releelor intermediare și -a demonstrat valoarea de neînlocuit în tehnologia de automatizare, controlul industrial și alte câmpuri și joacă un rol vital în îmbunătățirea fiabilității și eficienței sistemului.